|
Personalitatea narcisica
Esti la volan, mergi pe banda ta, intr-un trafic aglomerat. De pe banda din stanga, o masina de lux intra putin cate putin pe banda ta.
Nu semnalizeaza, nu te priveste, nu face niciun semn – doar forteaza intrarea, gandind ca n-o sa ai incotro si o sa-l lasi. Nu-l lasi pentru ca te grabesti si pentru ca nu ti-a cerut in niciun fel permisiunea. La intersectia urmatoare, te ajunge din urma, te claxoneaza, iti face semne agresive si spune lucruri pe care, din fericire, nu le auzi.
Omul se simte frustrat de nepasarea ta. Simte ca totul i se cuvine, ca strada este, intr-un fel, a lui. El, o persoana atat de importanta, un sofer atat de talentat si cu o masina de asemnea clasa trebuie sa dea prioritate unei X sau Y masinute, model anii ’90, condusa de miri cine care nici nu se poate compara cu el?
Dincolo de conotatiile privind buna crestere, acest comportament are in spate o reala tulburare de personalitate: narcisismul. Dar acesta este doar varful aisbergului. Omul acesta are, probabil, o familie, un job, un cerc de prieteni care trebuie sa suporte zilnic mult mai multe si mai diverse manifestari de acst fel.
Cum recunoastem o personalitate narcisica
Are despre sine o pare cat se poate de buna. Se considera superior celor din jurul sau. Daca ocupa o pozitie de lider, se asteapta ca toti ceilalti sa-i soarba cuvintele si sa-i creada toate laudele de sine, sa-l admire, sa-l copieze timid, sa-i duca trena si sa-si ia notite.
Daca nu este lider, nu va recunoaste prea usor superioritatea celui care-l conduce. Cel mult, se va considera egal cu acesta. Va face mult caz de importanta pe care seful i-o acorda, de relatiile foarte apropiate pe care (pretinde ca) le are cu acesta. Si va avea aceasta atitudine fata de orice personalitate cu care se intampla sa vina in contact. Va afisa la vedere fotografii in care apare impreuna cu personaje cunoscute, a caror importanta este unanim acceptata.
Este foarte rapace. Isi adjudeca intotdeauna tot ce este mai bun: biroul cel mai spatios, locul la fereastra in avion si – ceea ce e mai grav – nu va ezita sa-si faca un moft costisitor in dauna altor nevoi ale familiei.
Este manipulator. Foloseste cu usurinta seductia, elogiile, criticile – totul, in scopul de a obtine ceea ce doreste, fara sa-i pese cum se simte celalat.
Desigur, daca isi poate permite, este preocupat in mod deosebit de infatisarea sa, de tinuta. Prefera hainele de firma, schimba telefonul mobil oridecateori apare ceva nou si este in stare sa faca un atac de apoplexie daca cineva din marea masa inferioara are o haina sau un accesoriu la fel cu ale sale. Snobismul il caracterizeaza adesea.
Este invidios fara discernamant. Concurenta directa nu este un criteriu indispensabil pentru ca invidia lui sa se declanseze. Este invidios pe oricine si din orice motiv. Chiar daca nu are copii, sau are copii prescolari, il va invidia pe colegul al carui fiu a fost admis la o universitate de prestigiu. Chiar daca a fost in concediu la Paris, il va invidia pe colegul care a fost la Viena.
Empatie (aproape) zero. Nu se sinchiseste prea mult de emotiile celorlalti. Nu se vede decat pe sine, restul lumii fiind decor sau instrumente pentru atingerea propriilor scopuri.
Deseori nesocoteste regulile, in special pe cele nescrise, dar nici cele scrise nu par scrise pentru el ci pentru oamenii de rand. Daca este tras la raspundere, se simte sicanat. Este in stare sa conteste autoritatea, sa se revolte, sa jigneasca. Daca gaseste teren slab, uneori ii iese. Daca, insa, marea vedeta incape pe mainile tanarului politist care n-o cunoaste, s-ar putea sa apara in prime time la stiri, cu permisul suspendat.
Ce beneficii aduce putin narcisism?
Stim cu totii ca oamenii care au o parere buna despre ei insisi reusesc mai usor in viata. Imaginea celorlalti despre tine este adesea tributara celei pe care o afisezi tu. Daca nu are de-a face cu cineva experimentat si cu putere de patrundere, narcisicul are sanse sa convinga ca detine calitati exceptionale. Orice s-ar zice, narcisicul nu este un timid. Deseori, comportamentul sau prezinta elemente histrionice. Daca nu exagereaza din prima, are sanse sa convinga.
Apoi, nu este de neglijat placerea cu care narcisicul convietuieste cu sine. Sunt celebre cuvintele lui Salvador Dali: “In fiecare dimineata, cand ma trezesc, simt iar si iar placerea suprema: aceea de a fi Salvador Dali.”
Ce dezavantaje are narcisismul?
Comunicarea cu un personaj narcisic este defectuasa. Nesincer si manipulator, concentrat mereu pe sine, comunicarea este unilaterala. Relatia este inechitabila.Va genera frustrare si, in cele din urma, abandon.
Nu toti suntem dispusi sa ne prezentam omagiile zilnice unei personalitati narcisice. Cand cineva se va arata nepasator, cand ii va pune la indoiala calitatile si meritele, va avea un soc. Cand insasi oglinda ii va spune cu sinceritate ca a trecut vremea frumusetii si a seductiei, narcisicul va fi amenintat de depresie.
Lipsa de sinceritate si egocentrismul il vor impiedica pe narcisic sa aiba relatii stranse, pe care sa se poata baza. Cei slabi se vor purta slugarnic, dar il vor detesta pentru umilita pe care trebuie sa o accepte. Cei puternici, fie il vor ignora, fie il vor rani ca sa-l trezeasca la realitate.
El insusi nu este capabil de relatii sincere si profunde. Oricine cedeaza farmecelor lui le devine inferior, demn de dispret.
Cum sa ne purtam cu personalitatea narcisica
Recomandabil
Ori de cate ori este sincera, sa o aprobam. Daca trebuie sa ramanem in relatii bune cu aceasta persoana, este bine s-o aprobam, s-o complimentam, sa-i aratam atentie, atata vreme cat putem fi rezonabili si nu ne incalcam principiile. Va intelege ca nu suntem orbi si nici insensibili si nu va mai depune eforturi speciale sa ne capteze atentia. In plus, n-o sa ne vaneze pentru a se razbuna de vreo ofensa voluntara sau involuntara.
Daca suntem pusi la mijloc, trebuie sa-i explicam reactiile si interesele celorlalti. In acest punct, narcisicul poate avea un comportament paranoic. Trebuie sa realizeze ca actiunile celorlalti nu se rezuma la a-l aproba sau nu pe el. Ca fiecare are convingerile si interesele sale, in functie de care vorbeste si actioneaza.
Sa respectam cu scrupulozitate convenientele. Pentru ca narcisicul are anumite trasaturi paranoide, ca si in cazul paranoicilor, trebuie sa avem grija sa nu-i lasam nimic de care sa se agate. Sa fim politicosi dar nu ostentativ. Sa respectam regulile legate de prezentari, de invitatia la cuvant, nemaivorbind de urmarea cailor ierarhice in luarea unei decizii. Si neaparat sa fim intotdeauna punctuali. In acest fel, fara niciun compromis, vom fi la adapost de crizele persoanei narcisice.
Sa nu le aducem critici decat atunci cand este necesar si atunci sa ne referim la fapte concrete si nu la atitudinea persoanei, in general. Ca si in cazul paranoicului, sau cu atat mai mult, narcisicul are o parere foarte buna despre sine. Daca-i atacam comportamentul la modul general, va considera atacul ca fiind nedrept si impertinent. Daca, insa, punctam cu precizie ceea ne deranjeaza, avem sansa sa-l facem sa asculte si sa inteleaga.
Sa pastram discretia in privinta reusitelor si privilegiilor de care ne bucuram. Chiar daca nu suntem in competitie directa, chiar daca nu i s-a luat lui ca sa ni se dea noua, narcisicul va fi invidios si, daca i se va ivi prilejul, ne va baga bete in roate, ca sa ne reduca la locul care considera el ca ni se cuvine.
Nerecomandabil
Sa ne opunem sistematic. Daca suntem, la randul nostru, orgoliosi sau rabdarea noastra este limitata, s-ar putea sa fim tentati sa-i ranim vanitatea, sa-i taiem avantul, sa-i demonstram ca nu este atat de valoros in ochii nostri pe cat este in propriii sai ochi. Periculos! Relatia va fi tot mai tensionata si, in plus, riscam sa se razbune.
Sa ne lasam manipulati. Chiar daca, la un moment dat, atentia pe care ne-o acorda si laudele pe care ni le aduce ne fac sa ne simtim bine, nu trebuie sa lasam garda jos. Odata ce-si atinge scopul, narcisicul, in cel mai bun caz, ne va ignora. Este posibil, chiar, sa ne dispretuiasca, sa se lepede de noi ca de ceva ce nu-i mai foloseste. Nu trebuie sa ne amagim ca actioneaza in interes comun. Pentru el nu exista decat propriul sau interes. Daca putem, prin forte proprii si cu deplin control, sa ne realizam propriul interes sprijinindu-ne pe atentia vremelnica pe care ne-o acorda, acest lucru nu trebuie sa-i fie evident.
Sa le facem vreo favoare pe care nu dorim s-o repetam. Se va obisnui cu micile servicii pe care i le facem, cu cedarile in favoarea lui si daca intr-o zi ne vom satura, nu va accepta cu niciun chip. Va fi convins ca totul i s-a cuvenit si va actiona hotarat sa obtina in continuare ceea ce i-am oferit de buna voie pana acum. Desigur, ceea ce nu ne deranjeaza putem face. Sa stea la geam, daca noi oricum ne ferim de curent. Sa participe la sedinta cu reprezentatii straini daca oricum avem treaba si asta ne scuteste de doua ore pierdute. Dar nu vom face treburile in locul lor, nu le vom face cafeaua daca nu intra in atributiile noastre si nu ne vom intrerupe din lucru ca sa le ascultam laudele interminabile.
Sa ne asteptam la un raport echitabil. Nu trebuie sa contam pe recunostinta lor, pe intoarcerea unui serviciu facut. Este aproape sigur ca ne vor incurca toate calculele. Ceea ce am facut pentru ei li se cuvenea si nu considera ca ne datoreaza nimic. Deseori, nici macar un “multumesc”.
Daca ne este sef: Nu trebuie sa stralucim in prezenta lui, atata vrem cat vrem sa mai ramanem in acest job.
Daca ne este coleg: Sa nu-i starnim in vreun fel invidia, pentru ca ne va sapa fara scrupule.
Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile" de François Lelord si Cristoph André, Editura Trei, 1998, 2003
_________________
|
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
