Psihologia pentru toti

Cateva moduri de a te detesta

Tinerete, frumusete, control, performanta − iata cateva dintre noile constrangeri. Pentru a intelege de ce exigentele sociale cantaresc atat de greu pentru stima de sine, urmareste aceasta analiza.

In alte timpuri, sa nu ai tenul foarte alb sau parul roscat ar fi putut sa te complexeze. Astazi, atat femeile, cat si barbatii merg la solar, iar orice culoare este posibila datorita miracolului vopsitului. Dar, intr-o socie­tate in care regulile sunt intens mediatizate, foarte multe persoane sunt afectate de neputinta de a se conforma noilor idealuri. Complexele evolueaza urmand e­po­ci­le si dictatele ce le corespund. Care sunt, deci, noile timiditati, noile motive de a-ti fi rusine?

Complexul Photoshop

„Daca eram mai slaba, totul ar fi fost mult mai bine!“, spune o fata de 28 de ani, 1,65 m si 56 kg. Ea a reusit sa se convinga ca problemele ei din cuplu si de la serviciu nu au alta sursa decat rotunjimea abdomenului ei. Intr-o societate lipofoba, gre­utatea a devenit „etalonul de aur“ al pu­terii noastre de seductie si al gradului de fericire.

Daca, altadata, frumusetea era un ideal, ea a devenit, in ziua de azi, o obsesie, ca sa nu zicem chiar o obligatie. Nici nu mai contabilizam numarul victimelor „complexului Photoshop“ aplicatia cu ajutorul careia se retuseaza fotografii si se cre­eaza perfectiunea modelelor de vis ca­re umplu paginile revistelor.

Barbatii se confrunta si ei cu dictatura corpului perfect. „Nu mai ai de ales“, martu­riseste B., 30 de ani, „ai «muschi», sau nu esti nimic!“. Psihologii numesc acest fe­no­men „complexul lui Adonis“. Si, daca suferi ca nu te poti incadra in normele impuse, este pentru ca azi controlul imaginii a devenit un insemn al fortei si al puterii.

Tirania aparentei este, oare, adevarata a­li­e­na­re a epocii noastre? Sunt multe femei care isi fac de nenumarate ori operatii la sa­ni. Maresc, apoi maresc mai mult, dupa care micsoreaza si maresc iar. Ceea ce explica faptul ca unele paciente nu sunt cu adevarat mai fericite du­pa o operatie estetica: au tratat sim­ptomul, nu si cauza problemei lor.

Complexul imbatranirii

„M-am surprins fiind agresiv cu un tanar care tocmai se angajase in departamentul meu“, po­ves­teste Cristi, analist financiar. „Are 26 de ani, este competent, energic si se descurca foarte bine. Pentru mine, la 52 de ani, sa vad acest lu­cru a fost insuportabil.“ Atunci cand experienta profesionala este denigrata, trecerea timpului este si mai cruda. Din pacate, uneori, batranetea este o crima pedepsita cu excluderea din sistem.

Societatea „tinerimii“ te trimite direct in sfera infantilismului si a iresponsabilitatii.

„Complexul Peter Pan“, care atin­ge mai mult barbatii, este o conse­cin­ta directa a acestui im­perativ imposibil: „a ramane tanar“. In spatele comportamentului infantil, se ascunde teama de a imbatrani si de a-i pierde, sub o forma sau alta, pe cei pe care ii iubesti. Iar, daca grupul „Peter Pan“-ilor nu inceteaza sa creasca, asta se datoreaza si faptului ca sunt din ce in ce mai multi cei care se confrunta cu un ego distrus.

In ziua de azi, femeile ne cer sa fim performanti in toate domeniile – job, familie, sex, sa ne dezvoltam partea sensibila, dar mai ales sa ramanem masculini“, spune Alex, 35 de ani. „Nu te mai rega­sesti si ti-e tema ca nu vei mai satisface niciodata exigen­tele femeilor“.
Cei supusi si complexati

Femeile care si-au cucerit independenta reactioneaza, uneori, violent la ideea unei relatii.

Vedem din ce in ce mai multe tinere de 30 de ani, frumoase, active, pentru care simplul fapt de a fi iubite inseamna sa i te supui celuilalt. O frica ce este dublata adesea de complexul abandonului: „Mai bi­ne raman singura decat sa fiu parasita!“. Drept urmare, in spatele unei atitudini rebele, ele isi as­teap­ta printul pe calul alb, barbatul de care nu se tem si care ra­mane, astfel, doar virtual. Un ideal inaccesibil. Intr-o societate individualista, care nu a terminat redefinirea rolurilor fiecaruia, com­ple­xatii pot simti teama si panica doar la gandul de a fi supusi vreunei autoritati.

„Sunt in defensiva de fiecare data cand seful imi vorbeste de munca mea. Este un act involuntar, nu suport ca cineva sa-mi spuna ce am de facut“, spune Adi, 42 de ani, jurnalist. Cei supusi si complexati sunt, in general, barbatii si femeile foarte susceptibili, cei ce reactioneaza fata de o autoritate pe care o considera tiranica.

Insa, punctul comun al acestor persoane complexate este mereu iubirea de sine... afectata. Semn al unei modificari a stimei de sine, complexul nu trebuie sa im­pie­dice o reflectare intensa. Si mai ales aceasta: idealurile pe care cauti cu disperare sa le atingi, nu sunt ele, oare, ireale?

Sexul si complexul

„Prea mic” sau complexul sexului apare ca un raspuns la o anumita criza masculina. Te poti intreba daca vizionarea in adolescenta a filmelor porno, deci, a organelor XXL, nu favorizeaza acest tip de complex. Nestiind prea bine ce inseamna ce inseamna „a fi barbat”, nelinistiti din cauza femeilor si a etaloanelor de barbatie, unii prefera, pur si simplu, sa se retraga si sa fie infantili. Reversul: iresponsabilitatea este, de fapt, un mod de a readopta o pozitie in plina forta. Caci, odata ce ti-ai luat rolul de copil, scapi de reprosuri. Este o alta forma, foarte subtila, a tiraniei.

Editare de Catalina Cristescu