|
O legatura de prietenie
Si daca partenerul tau ti-ar fi si prietenul cel mai bun? Crezi ca ar scadea atractia dintre voi? Nu neaparat, dar nu uita: complicitatea si increderea sunt indispensabile pentru a construi o relatie vie.
De ce e greu
„Mai intai prieten, dupa aceea amant, in final amic“ – acesta este, se zice, traseul iubirii in natura. Anton Pavlovici Cehov, dramaturg si medic de profesie, a facut aceasta observatie devenita apoi maxima, intr-una din piesele sale, Unchiul Vania. Dar niciodata relatiile acestea nu sunt pure intre doua persoane de sex opus (sau nu).
Sa vorbesti in cuplu despre prietenie nu vine de la sine, nu se da la pachet odata cu intrarea in relatie. Sentimentul nu se potriveste deloc cu viziunea romantica si pasionala pe care o avem despre dragoste. Cristian Petrescu, psiholog si presedintele Asociatiei de Consiliere si Terapie a Familiei, crede ca „prietenia este cel mai important sentiment dintre doi oameni , care precede relatia de cuplu si, in mod ideal, ar trebui sa reziste chiar si dupa terminarea unei astfel de relatii“.
Se spune ca mariajele fericite sunt fondate pe o prietenie profunda. Aceasta se hraneste din centrele de interes si din ocupatiile comune, dar in aceeasi masura – din stima, respectul si sustinerea mutuala, din grija de a asculta nevoile si suferintele celuilalt... Cuplurile fericite se cunosc intim. Partenerii stiu perfect ceea ce-i place si ii displace celuilalt, ce doreste, ce spera, ce viseaza. Toate acestea impun atentia constanta a celuilalt.
Or, nu e simplu sa fii mereu atent la celalalt. De multe ori, si cu cat relatia e mai sigura, celalalt este ignorat, uitat, ca ceva care e mereu „acolo“ si n-are cum sa plece niciodata. In plus, multi acorda intaietate relatiilor de prietenie din afara cuplului, in timp ce lasa vietii conjugale privilegiul sexualitatii si al conflictelor.
De ce este important
„Cel mai bun prieten, cea mai buna prietena este acela sau aceea pe care il sau o iubim cel mai mult, dar fara sa ii ducem lipsa, fara sa suferim, fara sa induram. Este acela sau aceea pe care am ales-o, cel sau cea pe care il sau o cunoastem cel mai bine, care ne cunoaste cel mai bine, pe care putem conta, cu care impartasim amintiri si planuri, bucurii si necazuri...“, scrie filozoful André Comte-Sponville, inainte de a incheia: „Cine nu vede ca acesta este, de fapt, cazul cuplului?“.
Aceasta definitie corespunde cu ceea ce psihanalistii numesc „curentul tandretii“, una dintre cele doua componente ale relatiei amoroase. Cristian Petrescu ne atrage „atentia asupra faptului ca, pentru a ajunge la pasiune si erotism profund, este necesara perioada de tandrete. Erotismul si tandretea coexista ca nevoi ale fiecaruia, dar doza lor necesara pentru echilibru este unica pentru fiecare om in parte. Atractia fizica si dorinta de a fi apreciat in plan erotic nu exclud manifestarile de ordin spiritual; de aceea, putem vorbi despre o complementaritate intre «curentul de tandrete» si «curentul erotic»“.
Este normal ca dorinta sa se toceasca din cand in cand. In aceste momente de ragaz, partenerii trebuie sa poata conta pe acest alt curent, „afectiv“. Prietenia in cuplu depinde, inainte de toate, de ceea ce fiecare cunoaste despre celalalt. Este ceea ce inseamna „a avea o «harta a iubirii» detaliata“: termenul desemneaza zona creierului unde se stocheaza toate informatiile potrivite despre viata partenerului. De pilda, Marina, 43 de ani , evita subiectele politice pe care sotul sau le detesta; Paul, 39 ani, are grija sa-i aduca sotiei sale, din calatoriile pe care le face, mirodeniile pe care ea le adora. Aceste mici atentii sunt preferate declaratiilor pasionale.
Pentru ca gesturile de detaliu sunt cele care permit intretinerea contactului cu cotidianul. In acelasi timp, ele intaresc complicitatea si atasamentul, dar constituie si o arma secreta pentru a traversa crizele conjugale ce apar de-a lungul timpului. Cu cat prietenia si cunoasterea reciproca sunt mai solide intre parteneri, cu atat ele ii protejeaza de posibilele sentimente de agresivitate ce pot surveni in cuplu. Daca primele sunt superioare – sau cel putin suficiente – pentru a castiga „batalia“ asupra ultimelor, atunci totul e bine. Caci, asa cum spunea Shakespeare, totul e bine cand se sfarseste cu bine!
Ce trebuie facut
•Distributia activitatilor – vechi principiu economic, nu-i asa? Practicarea unui sport, a gradinaritului, iesiri... Nimic nu se compara, pentru a inviora prietenia in cuplu, cu impartasirea activitatilor care le fac placere celor doi – cu conditia de baza ca partenerii sa se puna de acord.
•Instaurarea ritualurilor de cuplu. Sarbatorirea aniversarii unei intalniri, a casniciei sau chiar a primei dispute este un motiv pentru a privi cu umor si mandrie drumul parcurs. Aceasta permite crearea unei „culturi de cuplu” care-i asigura rezistenta. Se pot aniversa chiar si... conflictele depasite!
•Desavarsirea unei cunoasteri reciproce se petrece in timpul unor discutii despre prietenii cei mai buni ai partenerului, despre persoanele care ii enerveaza, despre ce gandesc si ce viseaza, despre cartile si muzica si filmele preferate etc.
•Daruirea tandretii. E adevarat ca nu putem fi in orice moment disponibili pentru celalalt si nu putem raspunde tuturor nevoilor de atentie a partenerului. Vor exista mereu ocazii in care te vei simti neglijat... In acest caz, mai degraba decat reprosurile („Nu esti niciodata tandru cu mine”), cel mai bun mijloc pentru a destepta afectiunea este sa-ti acorzi atentie tie insati. Exista nenumarate posibilitati sa te rasfeti, alinti, sa te bucuri de minunata persoana care esti. Cu siguranta, si celalalt va observa la un moment dat.
Adaptare: Alex Matei
_________________
|
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
