Psihologia pentru toti

invatam ceva in scoala care sa ne si foloseasca?



Cu totii suntem de acord ca mare parte din ceea ce invatam in timpul scolii uitam. In afara de o cultura generala, scoala nu formeaza mai nimic in sistemul de personalitate care sa reziste dincolo de terminarea invatamantului. In societatea contemporana, unde nu mai este suficient sa fi un buna specialist, ci mai degraba un bun vanzator al calitatilor pe care le ai, absolventii se trezesc in fata unei provocari pentru care nu au fost educati sa ii faca fata.
Vorbeam intr-un articol anterior despre importanta competentelor sociale in succesul personal orice ar insemna acest succes: fie ca e vorba de profesie, de familie, de statut social. Daca ne uitam cu atentie asupra activitatilor din scoala am observa ca ceea ce este strict necesar, este lasat de-o parte. Mai putin de 5% din activitatile scolare vizeaza formarea si dezvoltarea competentelor sociale si de comunicare. De cele mai multe ori, activitati prin care capacitatea de comunicare este dezvoltata sunt: reproducerea orala a unei cantitati de informatie, un dialog de multe ori unilateral in care informatie circula intr-o singura directie (profesorul pune intrebari, elevul raspunde) cu slabe sanse de a consolida capacitati de comunicare eficienta.

Activitatile din scoala nu urmaresc dezvoltarea capacitatii de negociere (cand oare o sa vedem ca profesorul negociaza cu elevii in adevaratul sens al cuvantului diverse aspecte?) din contra de cele mai multe ori aceasta tendinta spontata este anihilata prin comportamentele profesorilor (ai ceva de comentat?; te-a intrebat cineve ceva?; esti avocatul lui de ii iei apararea?; cine ti-a dat tie voie sa te trezesti vorbind?; de ce ma intrerupi?; de multe ori nu pe un ton coooperant). E firesc ca elevii la randul lor sa copieze inconstient aceste modele si sa le reproduca in viata lor de zi cu zi. In loc sa devina abili in a negocia si obtine ceea ce isi doresc de la ceilalti, cauta sa isi impuna punctul de vedere prin: desconsiderarea partenerilor de discutie (adica cum nu stiai asta? - un fel de chiar asa de prost esti?); argumente fixe care nu au nici o legatura cu subiectul dezbatut (eu stiu mai bine decat tine); etc. Cu acest gen de comunicare sigur nu obtin mare lucru, decat dezaprobarea, cresterea rezistentei la schimbare, a partenerilor de discutii.

Ca sa nu mai vorbim de cooperarea cu ceilalti in atingerea unor obiective comune, cooperare pe care scoala nu o dezvolta mai deloc prin activitati de munca in echipa de rezolvare a sarcinilor pe grupuri mici. Lipsa antrenarii acestei deficiente se soldeaza cu ideea ca ori de cate ori lucreza impreuna cu cineva la un proiect comun el este cel care a contribuit mai mult, nu isi intelege si nu isi cuantifica corespunzator aportul personal. In felul acesta, inevitabil apar tensiuni in cadrul relatiei cu ceilalti si eficenta atingerii obiectivelor este mult sub posibilitati.

Acestea sunt numai cateva din lipsurile cu care fiecare dintre noi parasim scoala. Modul in care ne comportam zi de zi releva din plin aceste deficiente pe care nu am avut sansa sa le antrenam pe parcursul educatiei formale. Ca adulti de multe ori uitam adevaratul motiv pentru care purtam o discutie si ne centram in mod ineficient pe o serie de aspecte nerelevante.

Nu ne place sa fim contrazisi, iar atunci cand acest lucru se intampla urmarim cu orice pret sa castigam disputa verbala, pierzand restul: un contract, un ajutor, respectul, etc. Asa cum noua nu ne place sa fim contrazisi cu siguranta nici interlocutorilor nostri. Daca am creat suficienta presiune pentru ca ei sa cedeze, sa ne dea dreptate, cu siguranta vor cauta sa se razbune. Iar modul cel mai la indemana prin care se pot razbuna este sa nu mai semneze contractul, sa ne trateze cu lipsa de respect, sa ne desconsidere, sa ne indeparteze, etc. De putine ori consideram ca tot ce conteaza este sa ne atingem obiectivele, si ca a fi de acord cu punctul de vedere al celuilalt, nu este un mod de a ne injosi ci din contra este un mod prin care ne aratam respectul fata de opiniile sale si fata de propria persoana. Atata vreme cat le vom da ceea ce vor, cu singuranta cei cu care discutam vor fi mult mai dispusi sa ne faca serviciile pe care le solicitam.

Aceasta e doar unul din multele moduri de a gandi, de a ne comporta, pe care nu le invatam in scoala, dar odata ce le-am avea viata noastra ar fi cu totul alta. Chiar daca ne nastem curiosi sa cunostem viata, raspunsurile la multe intrebari de sunt refuzate de scoala, chiar daca dorim sa ne gasim un loc in lume, sa ne integram si sa ni apropiem pe ceilalti ni se refuza acest drept, privandu-ne de stiinta de a face acest lucru. Din copii care stim sa ii bucuram pe ceilalti iar ei sa ne ofere satisfactii devenim adulti realizati mult sub posibilitatile noastre. Asemeni profesorilor nostri care ne considerau ratati ca nu vrem sa invatam, ca nu ne duce capul atunci cand nu intelegeam lectia dar care nici o clipa nu se intrebau cum ar putea sa ne capteze pozitiv atentia, cum sa ne motiveze si cum sa ne explice ca sa intelegem, si noi, astazi continuam sa ii desconsideram pe ceilalti fie ca e vorba de clienti, familie sau prieteni, punand refuzul lor pe seama lipsei de bunavointa, de educatie, de inteligenta si mai deloc pe lipsa noastra de putere de convingere. Ce daca suntem inteligenti, ce daca avem idei, ce daca am putea face mult mai multe decat facem, daca nu reusim sa ii convingem de toate astea pe ceilalti care ar putea sa ne ajute.

Pentru mine scoala a insemnat o a doua familie, si de acolo am luat multe. Din cauza dragilor mei profesori sunt cea de azi, cu purtarile si o mare parte din gandirile mele. Daca imi amintesc bine... si atunci cand trec strada imi revine in minte indemnul invatatoarei, si atunci cand primesc avansuri il vad pe profesorul de rusa ca ne sfatuia sa avem grija, si deoarece nu am timp sa redau acum toate exemplele am sa revin. In concluzie trebuie sa acceptam faptul ca scoala isi pune o amprenta grea asupra tuturor, buna sau rea. Ca e vorba de profesori, prieteni, un oarecare manual .... existenta noastra in acel mediu ne schimba. Sa nu iutam ca scoala nu inseamna doar ore ci si interactiuni multiple ce ne pun in situatii diferite, in acest fel ajutand la dezvoltarea noastra psihica, intelectuala, fizica, afectiva etc.

Asa-i anka, ar fi culmea sa treci prin 12 ani in mediul ala si sa nu te marcheze in nici un fel

Imi pare nespus de rau pentru experientele tale negative in scoala, e trist sa aud asta dar accept faptul ca exista multi ptofesori iresponsabili, am avut si eu asa ceva, insa am ales doar ce era bun de acolo. Si eu am urat 2-3 profi dar privind la general primii 12 ani de scoala au fost "lapte si miere" in multe privinte. Probabil sunt unul din cazurile norocoase.

Profesorii au fost un chin si pentru mine pentru in clasa a 10-a. Poate n-ar trebui sa imi permit sa vorbesc atata vreme cat sunt mult mai mica, dar totusi o sa va spun ce am trait eu. In clasa a 8-a eram total izolata de clasa, si de profesori. Si ma simteam prost uneori, dar alteori grozav. Ajunsesem caricatura intr-un numar al revistei clasei noastre, mi se turna suc in ghiozdan peste caiete, jucau fotbal cu ghiozdanu' meu etc. Intr-a 9-a au venit alti colegi, iar eu mi-am pastrat aceasi atitudine si fata de colegii noi. probabil norocul meu a fost ca am dat peste alti colegi si n-am mai picat cu cei vechi in clasa. In fine.. toata clasa a 9-a am refuzat sa stau cu cineva in banca, mi-am pastrat cu orgoliu titlul de Outsider.. insa fara motiv. Oamenii cu care impartaseam clasa nu imi facusera nimic ca sa ma comport asa. Acum nu pot sa spun ca s-au schimbat prea mult lucrurile, dar un lucru mare pe care l-am realizat e faptul ca am facut din scoala un loc agreabil.
Cat despre profesori.. nu pot sa ma pronunt, cred ca tre sa fi mai intai in postura de profesor ca sa intelegi de ce unul are chef sa puna jar pe tine sau de ce altul pare sa aiba interesul sa iti vrea binele (absurd).

Oricum, eu cred ca pozitia in societate, care incepe mai intai cu pozitia sociala printre colegi ti-o castigi, ti-o faci. Daca doresti sa pari tocilara clasei, si te umfla orgoliul sa te lauzi ca iti faci temele si ca iei numa' zece, atunci apare si reactia asteptata: or sa vina sa iti ceara toti temele, n-ai sa ajungi sa fi de cat un fel de librarie moca, de unde se procura creioare, pixe, foi si teme .. asta daca le permiti. Daca nu le permiti iesi din situatie cu o senzatie de disconfort, si cu gandu' ca "toti vor doar sa te foloseasca".. Daca vrei sa fi lasat in pace, sa iti vezi de scoala si apoi sa le spui adio atunci nu tre sa faci altceva de cat sa-ti vezi interesul. Iti faci temele, nu te lauzi cu toate performantele tale, cand spun toti "hai sa chiulim" (si tu nu vrei sa chiulesti) tre sa le faci clar asta fara dar si poate. Am deviat acum deja destul de mult de la subiect... punctu la care vroiam sa ajung e ca actiunile si comportamentul tau starnesc anumite reactii ale publicului. Normal ca daca dai de o clasa de animale cu care nu poti sa socializezi chiar nu ai nici o vina si nu stiu ce se poate face.

PS: raluca sa nu crezi ca daca am spus tot textu' la persoana a 2a m-am adresat strict tie

Imi pare foarte rau pentru cat ai suferit, am impresia ca exact cei ce nu merita au atata de suferit, poate ca si tu daca n-ai fi trait o asemenea experienta erai alta dar aveai ceva mai putin trist de povestit acuma
Te admir pentru faptul ca ai tracut cu privirea sus prin toate astea, e mare lucru!

E foarte greu sa ii dai afara din scoala, tre sa ai "probe reale", cum ar fi sa filmezi la ora cum face asa ceva, si apoi iarasi spune ca ai incalcat regulamentul pt ca nu-i voie cu camere foto la scoala in timpul orei. Noi am reusit sa dam afara din scoala o profesoara de franceza, din motivul ca spunea prea multe pe fata. Daca nu stiai te facea direct prost, si asta chiar nu e nimica pe langa ce zici ca ai trait tu. In fine, la noi a plecat de buna voie din invatamant, si-a dat seama ca nu e facuta ca sa fie profesoara

da.invatam sa ne descurcam, sa negociem, sa ne dam seama cum sunt oamenii, invatam o anumita limba straina, sa operam calculatorul mai bine, despre univers, cum sa conducem o afacere, despre corpul omenesc...stiti voi, unele curiozitati.din discutiile care te intereseaza imposibil sa nu retii ceva.de invatat se invata, numai sa vrei sa inveti