Psihologia pentru toti

Multumesc frumos pt aprecieri, as vrea insa sa precizez ca nu doar eu am avut dreptate, adica oricum nu este vorba ca cineva a avut dreptate si altcineva nu, adica nu este un fel de concurs al postarilor. Emmly spune foarte adevarat ce spune, si bine argumentat, este nevoie pregnanta de actiune concreta, de interventie, nu doar de simple vorbe si teorie, sunt de acord cu ea, ceea ce am scris nu vine ca o contrazicere ci doar ca o completare sau nuantare, asa cum vad eu lucrurile. Uite asa ne dezvoltam - cineva spune un lucru asa cum il vede el/ea, apoi altul vine cu perspectiva lui/ei si asa se realizeaza o sinteza de perspective si o intelegere superioara a fenomenului... Un fel de brainstorming dar sub forma de dezbatere... Eu unul trebuie sa imi asum ca imi e mai usor sa vorbesc decat sa actionez Ideea este ca echilibrul provine din astfel de dezbateri, in care, pana la urma, fiecare are dreptate.

Atentionare corecta asupra faptului ca, desi teoretic si practic lucrurile sunt f complexe, uneori realitatea este mai simpla decat am putea crede, referitor la cazuri particulare. Ca uneori sunt cautate explicatii pentru anumite comportamente ce nu reprezinta altceva decat indiferenta si neutralitate, comoditate... Uneori doar...

De ce ne plangem? Fiindca este mai usor sa vorbesti decat sa actionezi, fiindca este oarecum o caracteristica a romanului (asta nu inseamna ca trebuie sa ne complacem si sa ramanem fatalisti), fiindca este o descarcare emotionala generala si mai ales o descarcare prin deplasare atunci cand personal am fost martori la astfel de scene. (deplasare, adica trecerea anumitei energii psihice de la situatia concreta in care a fost generata asupra unui substitut simbolic). Te plangi pt a te descarca mai ales cand simti ca ai vrea sa faci ceva si in acelasi timp simti ca din anumite motive nu poti sau ceva te restrictioneaza...

Este buna si "vaicareala", insa daca ramanem doar la stadiul de vaicareala, nu am rezolvat nimic. Acum apare intrebarea: ce am putea rezolva concret ca simpli cetateni? Cand ai serviciu de la 9 la 18 si o groaza de alte treburi pe cap, nu prea mai ai energie sa te mai implici in altceva. Cand stai cu orele la cozi pentru a-ti plati facturile si impozitele, cand te plimba la 10 ghisee pt o hartie emisa gresit tot de ei (experienta personala directa), si daca spui ceva, refuza pur si simplu sa mai procese actele... Ii dai in judecata? Si ce se rezolva... A pierdut statul o groaza de procese in Europa si de-aia nu mai poate...

Totusi, refuz sa cred ca nu se mai poate face ceva.. Iarasi imi amintesc de cei care vor schimbare si voteaza tot mereu pe acelasi om si acelasi partid... Asta este provocarea: cum poti sa influentezi ca individ singular sistemul? Prin asociere si constituire in asociatii? Poate ca da... Dar asta inseamna resurse, pe care majoritatea nu sunt prea dispusi sa le plateasca...

Ma uit la studentii din afara Bucurestiului care stau cu chirie sau chiar la camin... Ei nu au nevoie de voluntariat, nu fiindca nu ar vrea, ci fiindca au de platit cateva sute de euro pe luna, ori banii acestia nu ii gasesc pe strada... Plus facultatea... Au nevoie de serviciu, motiv pentru care scopul de baza este o activitate platita. Unii au de platit si taxe la facultate, caci nu au intrat la buget... De unde bani pentru toate acestea?... Realitatea este ca fara bani esti realmente mort, nu se uita nimeni la tine. O fi ca sunt influentat de mentalitatea si comportamentul din Bucuresti,,, poate...
Daca nu platesti intretinerea te arunca in strada si iti vand casa... Pe cand altii fura ca in codru si nimeni nu vede si nu aude...

In sfarsit, ideea de baza, ce putem face in acest sens? Solutii concrete.

1. Sa refuzam a ne complace in sistem. Daca vezi o infractiune, te duci si raportezi, nu inchizi ochii, pe sistemul ca asta este... Nu lasi sa se ia examene pe spaga si copiat la greu... Suna a "para"?... dar cand suntem noi cei dati la o part pt cutarica care a dat spaga, ne convine?...

2. Sa refuzam sa inchidem ochii in general... Incepand cu chestiuni simple: de la cele 3 mii de lei pe care nu le primesti la rest (desi fara 500 de lei lipsa din pret nu poti cumpara nimic), la cei care asculta muzica in autobuz la telefon la maxim... si tot asa... incet incet, daca toti facem la fel, trebuie sa se schimbe ceva...

3. Sa nu stam sa radem de pe margine la betivi prin piete ci sa chemam politia chiar... Vaaai... suna urat... dar e mai bine sa ne ferim toti din calea lor si sa radem ca nu stiu ce fac...

Ideea este ca daca doar unul singur face asta, nu se schimba nimic... Intrebarea este cum ii convingi pe mai multi sa participe, fara promisiuni de salarii si prime sau cadouri sau stiu eu ce?... Cum?...

Propun un mic brainstorming pe marginea subiectului...

Acesta este sentimentul pe care il are unul din trecatorii razlezti. Faptul ca musculita cu sora ei au sunat la politie mi se pare foarte ok.... au simti ca ele nu au cum sa faca ceva.. dar totusi au actionat intr-un fel sau altul...

Nu este vb numai de rromi.. cel putin eu la stiri am vazut batai si intre gasti de nationalitate romana, care au avut rezultate groaznice. Motivul pentru care izbucnes astfel de batai stradale sunt diverse, dar cel putin intr-unul din exemplele pe care mi le aduc aminte.. gastile se intalnisera pentru ca un ins dintr-o gasca s-ar fi luat de prietena altuia din gasca adversa. De fapt ei de ce incep bataia? Fata este motivul, cauza? sau puterea pe care vor sa o impuna.. pur si simplu orice stimul prin care ar putea sa isi arate prestatia de ,,stapani".
Lumea este formata si din oameni de genul aceasta.. si nu avem cum sa ii separam de cei ,,buni". Totusi chiar nu se poate face nimic? Este logic si normal ca politia are un rol esential, dar de multe ori nu ajunge in timp util sau chiar nu au cum sa ajunga la timp. Ma gandesc ca sunt utile camerele de filmat. probabil ca este o investitie foarte mare, dar utila si un pas inainte pentru incercarea de mentinere a linistii stradale.
Ce alte actiuni credeti ca ar fi posibile?

emmly

Avantaje si dezavantaje ale "vaicarelii" ...
La prima vedere a cam greu sa spui, ca pare logic ca nu prea sunt avantaje si sunt multe dezavantaje, dar daca le iei la bani marunti, e cam greu sa le gasesti asa concret.
Avantaje:
-descarcare emotionala, mai ales daca persoana a avut de-a face concret cu situatii asemanantoare
-impartasire de exeperienta intre persoane care au trait anumite experiente (similare sau nu) (de ex, cum sa faci sa mearga actele mai repede la nu stiu ce oficiu, fara spaga sau altele)
-posibil raliere comuna la realizarea unui proiect (ex: nu ne convine asta si asta, facem un grup ceva sa rezolvam)
-subiect sec de discutie...
Important, acum mi-am dat seama... La simptome psihice de ex, exista anumite beneficii secundare (daca un copil tuseste din cauze psihice, beneficiul secundar este obtinerea de mai multa atentie din partea parintilor sau devierea certurilor intre parinti prin orientarea asupra problemei lui)...
Deci poate ca si aici sunt avantaje secundare... gen starnire compasiune, sau sa arati ca ce tare esti tu, te iei de toti si dai cu ei de pamant (imaginea de analist al vietii), nu stiu, chestiuni de acest tip

Dezavantaje:
-blocarea actiunii si perpetuarea in vaicareala inutila
-pierderea contactului cu realitatea pragmatica
-afundarea intr-un cerc vicios unde iti aduci aminte de tot mia multe si mai multe probleme si stai sa te plangi fara insa sa rezolvi nimic
-cresterea tensiuniii cardiace si tocirea nervilor de pomana
-consolidarea unui comportament neeficace si inadaptiv - daca te plangi si nu actionezi si concret, nimeni nu iti rezolva problemele tale fiindca te vede ca te plangi, din contra, merge pe principiul amanarii, caci vede ca nu iei masuri concrete

Acum depinde si ce inseamna a te plange:
1 a comunica ceva (pozitiv sau negativ) in mod neutru
2 a comunica ceva pozitiv incarcat de afectivitate pozitiva
3 a comunica ceva negativ incarcat de afectivitate pozitiva
4 a comunica ceva pozitiv incarcat de afectivitate negativa
5 a comunica ceva negativ incarcat de afectivitate negativa
6 a comunica ceva pozitiv incarcat de afectivitate ambivalenta
7 a comunica ceva negativ incarcat de afectivitate ambivalenta

Mie unuia, varinatele 4,5,6,7 imi par apropiate de "a te plange", prototip fiind 5...

@cartim

Acelasi lucru ma intrebam si eu, cum poti motiva pe cineva care nu are legatura cu victima sa se implice, in conditiile date (agresori violenti)?
Depinde si de tipul de implicare (apostrofare verbala, implicare fizica intre ei pt a-i desparte, telefon la politie etc.)
Banuiesc ca e vorba de primele 2 variante...

Personal cred ca in orice situatie de orice tip omul intervine doar in beneficiu personal (teoria egoismului absolut). As putea da copy-paste la cateva randuri dintr-o lucrare mai veche, dar iarasi o lungesc, asa ca pe scurt (cu riscul de a fi inteles total gresit)- atat timp cat in subiectivitatea persoanei nu exista o experienta care sa sustina un ecou afectiv-motivational, cu alte cuvinte, daca nu exista nimic care sa il faca sa fie empatic cu victima, niciodata nu va interveni. Cu cat gradul de empatie va fi mai mare, cu atat capacitatea de interventie va creste.

Empatia este singurul mijloc prin care putem sa privim si din perspectiva altuia. Ea poate fi o capacitate generala innascuta (tendinta de a privi si din alte perspective, de a dori sa intelegem, fara sa fi avut de-a face cu experiente de acel gen), sau acumulata, dobandita. Foarte multe persoane sunt incapabile de a intelege ceva decat daca traiesc pe pielea lor proprie si personala. Daca nu, sunt atat de incapatanate incat refuza cu obstinatie sa creada macar ca este posibil si fie si o alta cale.
De ex, pana nu simti pe pielea ta ce inseamna anxietate si cum poate realmente bloca activitatea concreta, fara motive aparent reale, o sa spui despre cineva care experientieaza o stare de acest gen ca este lenes si indaratnic, ca nu face ce ar trebui sa faca din rea vointa.

Empatia este capacitatea care ne face sa actionam egoist, dar pozitiv social. Egoist fiindca actionam doar fiindca intelegem si ne punem imaginar noi in situatia victimei, pozitiv social fiindca ajutam pe altcineva in afara de noi. Daca nu intelegem un anumit comportamnet, daca nu ne transpunem inconstient/nu ne identificam/proiectam asupra victimei propriile continuturi psihice (mai mult sau mai putin), nu o vom ajuta.
Repet, empatia este la multi innascuta (asa in mare, de fapt e predispozitie), adica actioneaza mai mult automat si fara nevoie de procesari foarte complexe, insa subiectul e mult prea stufos...

Pe scurt, eu unul cred ca trebuie dezvoltat nivelul general de empatie fata de cei din jur, in functie de target. In cazul de fata, probabil anumite filme sau repoortaje la TV legat de astfel de incidente ar putea sa ajute... Desi daca exista empatie nu exista obligatoriu si actiune concreta in acest sens...

Camere video stradale sunt o idee buna si in multe cazuri chiar a fost pusa in practica, insa nu prea sunt fonduri si, ca la noi, asa sa fie frumos, ar trebui si gardieni care sa le pazeasca sa nu fie furate sau distruse
(este incredibil ce se intampla, de ex, la nici 3 saptamani de la instalarea unui interfon la un bloc, deja era pocit si lovit si desurubat si tot asa, sin nu de straini, ci de persoane din bloc, cred ca adolescenti in lipsa de preocupare)... Mie imi e calr ca nivelul de educatie civica este execrabil... De ce sa te iei sa stirci ceva care nu iti apartine, de fapt care este un bun comun, adica si al tau...

Dar, la fel, camera de filmat nu actioneaza in timp real... Iar problema cu gastile este putin mai complicata, intre 2 gasti nu ai cum sa intervii decat daca vrei sigur sa mori... De fapt asta e problema lor, daca vor sa se omoare, nu am de ce sa ma implic eu, aici e vorba de prostia lor, de chestii vechi, de rivalitati vechi, de actiuni planificate (ca doar nu scot din senin sabiile ca si cum le-at avea la ei mereu_... Aici e treaba politiei, eu ca simplu cetatean nu am ce face... Trebuie sa discernem corect intre ceea ce se poate face si ce nu se poate face, nu e nimeni superman...

La un inccident spontan pe strada intre necunoscuti este altceva... Asta se poate intampla oricui, nu e vorba despre niste indivizi care stau mereu cu motive de bataie si raca intre ei... Personal cred ca la gasti problema se pune cu totul altfel si aici un singur om nu poate si nu trebuie sa intervina in sens de despartire (telefon la politie cert ca da), decat daca este inconstient... Scuzati duritatea, dar asta e realitatea - de ce sa sufar eu din cauza orgoliilor unora care altceva decat impunere de violenta nu au habar...

Ganditi-va la americani si alte regiuni... Gastile stradale sunt un subiect total diferit fata de cel prezentat, parerea mea.

... aici este ideea constructiva.... ceea ce vad eu in general este

. cat este de greu sa adoptam o atitudine pozitiva, chiar daca de la conducerea tarii nu merg lucrurile bine... cu ce ajutam noi sa fie mai bine? Vad aceasta situatie ca si locul de munca... unii stau si nu fac mai nimic, dar sunt platiti.. altii fac ceva.. si totusi nu se plang... de ce sa te plangi ca ai activitate? cine te retine in acel loc daca nu este ok? Este normal ca un om sa plece dintr-o firma daca nu este bine platit si poate ajunge altundeva unde va fi mai ok.
pana la urma si eu ma plang... prin fapul ca lumea nu are cat de cat o atitudine constructiva... stiu ca foarte putini vor adopta o gandire pozitiva din punctul acesta de vedere... insa daca este vb chiar numai de un om, consider ca merita ...

Hmm... Ar exista un pericol, desi nu obligatoriu, daca se cauta parti bune in ceea ce nu este bun... Pericolul este acela de a te izola incet incet de realitate si a functiona deficitar.
Ma refer strict la eficienta... De exemplu, daca se adopta o atitudine gen "nu am facut nimic in 4ani de facultate, dar bine totusi ca nu am prins faza cu 3 ani", cum se sugereaza de catre unii profesori (adica taceti din gura si ziceti mersi), inseamna fatalism si resemnare si stagnare. Adica sa ma multumesc cu ce este, bine ca nu a fost sa fie mai rau...
Daca se adopta ceva gen "am platit pentru X serviciu si mi-a s-a oferit altul, bine totusi ca mi s-a oferit ceva in schimb", la fel, resemnare...

Nu stiu, nu cred ca am inteles foarte bine ce anume ar presupune cautarea lucrurilor pozitive in ceva ce este negativ...
Cred ca te-ai referit poate la selectarea partilor pozitive si amplificarea lor pentru ca intregul sa devina pozitiv. Adica, mai sus, sa luam ce a fost bun in cei 4 ani, asa cum au fost, si sa facem asa incat sa dezvoltam pt cei ce vin tocmai acele laturi... Si asta sa nu implice sa lasam la o parte negativul, ci sa-l tratam si pe el, dar fara sa pierdem toata energia in a ne plange ca uite ce rau este... Poate ca la astfel de cazuri te-ai referit...

concret legat de plecarea de la o firma la alta...
Nu e chiar asa usor... Exista un anumit grad de stres foarte ridicat la schimbarea serviciului, atat la nivel fizic (acte, mutari, traseu, orar, ierarhie) cat si psihic (noua ambianta, alti oameni, alta relatii).
Plus ca omul trebuie sa isi caute de lucru si nu isi permite sa ramane pe bara foarte mult, caci are impozite, taxe, cheltuieli curente, care necesita salariu... Daca pentru un tanar pe care l mai ajuta si parintii este relativ usor sa faca astfel de schimbari, pentru cineva care nu are ajutor extern este f dificil... Daca ne uitam la parintii nostrii... Isi pot permite sa zica "gata, m-am saturat, plec in alta parte?".. Depinde de varsta, de pregatire, de domeniul de munca...
Daca un programator isi poate gasi de munca relativ repede, nu la fel se poate spune despre un psiholog, de ex... Sunt f multi factori implicati, pe unii dintre ei i-am cunoscut pe propria piele...
PLUS ca, daca exista oscilatii la locuri de munca, adica multe locuri de munca in timp scurt (sa zicem 3 joburi intr-un an), e semn de instabilitate si da extrem de rau la CV la angajari viitoare
Nu o zic cu rautate, o spun caci le fel credeam si eu "daca nu imi convine, plec, ce mare lucru"... Nu e chiar asa... sa nu mai zic ca daca in locul prezent ai sansa sa dai peste oameni capabili, nu e valabil si in viitor...
Totusi, daca simti ca locul de munca te trage inapoi, neaparat trebuie schimbat.

Din pacate, multi sunt solidari si unitari in a incalca repetat drepturile semenilor lor. Nu vad (desi inteleg) de ce ar trebui sa existe grupari de oameni constituite pe principii care contravin chiar gruparilor umane. Adica, nu imi convine grupul mare, comunitatea din cutare localitate, ne consituim in grupuri mai mici, sa ne facem noi regulile asa cum vrem, desigur ca in dezacord (mai mult sau mai putin) cu grupul mare, caci altfel nu simteam aceasta nevoie. Si apoi grupul asta mai mic devine el insusi un grup restrictiv si impunator fata de membri si tot asa...

Nu poti trai in comunitatea larga si atunci te "retragi" in ceva mai mic, care sa iti apere "interesele".... Dar de ce este se intampla ca intereslee astea sa fie mereu in contradictie cu cele ale altor grupari de acelasi gen? Si de unde pana unde spatiul general devine proprietate a unuia dintre grupuri?... Eu unul nu suport astfel de manfestari... daca as avea putere de decizie sau de actiune la nivel de stat, as pulveriza instant orice grupare de genul acesta (ma refer la bande propriu-zise care incalca legea si drepturile oamenilor, nu gasti de adolescenti sau de copii, desi multe din astea deriva)...

E cumva principiul lasitatii si psihologia de turma la unele grupari... Singuri nu le prea da mana sa se "revolte", asa ca se aduna mai multi, ca sa se disipe responsabilitatea... Si de aici si nevoia princeps de unitate...
De aceea de multe ori membrii unor gasti imorale ilegale pot fi persoane foarte de treaba, dar cand se strang toti laolalta, domina agresivitatea si placerea, obtinuta indiferent cum... Copilul acasa este bun si invata si la scoala, si cand colo, pe strada il vezi in gasca cum e in stare sa-l omoare pe orcinie in bataie ca i s-a nazarit nu stiu ce... Nu stiu, ma opresc aici caci am si eu tendinte destul de agresive cand vad ca unii pur si simplu distrug pe altii ca asa le-a taiat lor mintea... Una este sa razi de cei de o seama pe baza a ceea ce se intampla de la sine, alta este sa provoci anumite actiuni pentru a rade de unii sau altii... Multora li se pare al naibii de amuzant sa-l rupa pe unu in bataie cu picioarele si ce nimeresc... Asa, se leaga la intamplare pe strada si li se pare lor funny sa-l ia la bataie...Si mie mi s-ar parea amuzant sa le crap oasele cu ceva... Oare care e mai "nostim"? Si daca ii aresteaza cumva, din greseala, ii vezi cum plang de mama focului... Inteleg ca s-ar putea sa le para rau, ii inteleg sincer ca ar putea sa regrete amarnic ceea ce au facut... Dar cand il mutilau pe om in strada?... Il ajuta pe acela regretele lor?... Si uite asa se poate ajunge la nenorociri in lant. Se poate ca "derbedeii" sa ia ani de puscarie, dintr-un gest necugetat si sa-si dsitruga viata pentru cateva minute in care se credeau Dumezeu...

later edit: cu Politia sunt cazuri reale si cutremuratoare... cand unii membri de gasti sunt pur si simplu lasati sa faca tot ce vor... Ii aresteaza cu greu, si atunci doar de ochii presei cumva, ca pe urma nu patesc nimic... si desigur ca cel care a denuntat isi va primi portia de razbunare...

Poate de aici si teama de a inerveni.
Noi nu avem incredere in institutile statului , avem in minte asocierea politist=militian fost securist= baston si bataie si unde pui modul incare te trateaza si acum , dupa 17 ani, fara pic de respect , cu insinuari mai mult sau mai putin jignitoare.
Ma opresc aici desi ar mai fi multe de spus.

Probabil aceasta inseamna ca trebuie sa ne ajutam singuri, daca cei care ar fi trebuit sa o faca sunt mai degraba spectatori, in cel mai bun caz...
Intrebarea este: cum anume?

Si eu vreau sa-mi iau unul ,macar atata protectie sa stiu ca am ,decat nimic...
S-ar putea sa fac o prejudecata mare ,sa jignesc acum pe cineva ,sau sa generalizez desi poate considerati ca nu e cazul,dar sincera sa fiu ...eu de fiecare data cand vad o scena de violenta in public in care sunt implicati de regula barbati ,nu pot sa nu ma gandesc (ca reprezentanta a sexului feminin) cata violenta poate manifesta un barbat din anumite motive ... nervi,incultura,lipsa de autocontrol ,etc ...