|
Magia metaforei De Penny Tompkins si James Lawley
Partea 1
“Deprinderea citirii limbajului simbolurilor are efect pozitiv asupra imaginii de sine si a energiei personale. Nu trebuie sa astepti declansarea unei crize pentru a vedea lucrurile intr-un mod simbolic si clar. Poti incepe chiar in acest moment.”
Caroline Myss, “Sacred Contracts”
Acest articol se refera la modul de invatare a utilizarii metaforelor si simbolurilor personale pentru citirea si intelegerea simbologiei personale.
Metaforele permit cunoasterea propriei persoane ca in urmatorul exemplu: “Furia mea este ca dansul cu un tigru. Vad incaperea, candelabrul, aud muzica si-mi simt inima batand. E ca si cum ne-am invarti printre alte cupluri pe ringul de dans… Ma aflu intre viata si moarte.”
Metafora ne este indispensabila. Nu putem vorbi si gandi fara ea. Fara metafora nu am fi devenit fiinte constiente.
Limbajul nostru este intesat de metafore. Cercetarile recente asupra conversatiei au aratat ca folosim patru metafore pe minut. De ce este surprinzatoare aceasta constatare? Pentru ca nu suntem constienti de vasta cantitate de metafore pe care le folosim. Metafora este fundamentala pentru modul in care gandim si vorbim in asa masura incat atentia noastra constienta le inregistreaza doar pe cele mai evidente.
“Ma lovesc mereu de un zid.”
“Parca as cara intrega lume pe umerii mei.”
“O sa-mi plesneasca capul.”
“Vad lumina de la capatul tunelului.”
Aceste expresii sunt in mod evident metaforice. Stim ca zidul acela nu este real, ca vorbitorul nu s-a transformat in Atlas iar capul lui nu este un ou si ca nu se afla intr-un tunel.
Avem integrat un mecanism care inregistreaza natura figurata a expresiilor si le accepta ca simbolizand o experienta, neconsiderandu-le experienta propriu zisa. Stim in mod intuitiv ca lucrurile si comportamentele de zi cu zi (peretii, a alerga, umeri, lumea, a se crapa, lumina si tunelele) sunt folosite pentru a reprezenta alte experiente: absenta progresului, responsabilitatea excesiva, o stare nedorita a mintii si aflarea sperantei.
Metaforele evoca imagini si simtiri bogate in legatura cu ceea ce face obiectul descrierii. Ele pot exprima o idee sau experienta unei vieti intregi. Desi din punct de vedere lingvistic au fost considerate doar simple figuri de stil, sunt acceptate acum ca descrieri de mare acuratete a perceptiei vorbitorului. Atunci cand vorbim despre problemele, emotiile, dorintele si relatiile noastre – lucrurile care au cea mai mare importanta pentru noi – folosim frecvent metafore pentru a descrie profunzimea si complexitatea experientelor noastre.
Ce este mai exact metafora?
In cartea lui George Lakoff si Mark Johnson “Metaphors We Live By”, autorii spun ca:
“Esenta metaforei este intelegerea si experimentarea unui anumit lucru in termenii unui alt lucru.”
Avem mai multe motive sa ne placa aceasta definitie simpla.
Mai intai ea recunoaste rolul metaforei in capturarea naturii esentiale a unei experiente. Iata de exemplu, modul in care un client al nostru a descris situatia in care se afla: “E ca si cum as fi un pestisor intr-un elesteu dezoxigenat, trebuind sa ies la suprafata ca sa respir.” In descrierea sa, sentimentul de zadarnicie si sentinta iminenta a aparut instantaneu.
In al doilea rand, aceasta definitie ne informeaza ca metafora este un proces activ esential pentru intelegerea propriei persoane, a altora si a lumii inconjuratoare.
In al treilea rand, definitia permite metaforei sa fie mai mult decat o expresie strict verbala. Metaforele sunt exprimate si nonverbal prin gesturi, sunete, obiecte si imagini. Cu alte cuvinte, ceea ce spune, face, vede, aude, simte sau isi imagineaza o persoana are potentialul de a fi o metafora ce simbolizeaza o alta experienta.
In limba engleza cuvantul “metafora” are aceeasi radacina ca si “amfora”, un recipient folosit pentru depozitarea si transportarea dintr-un loc in altul a uleiurilor pretioase si a condimentelor. Similar, metaforele stocheaza informatii pretioase si au capacitatea fundamentala de a le transporta din zona lumescului in cea a sacralitatii.
Metafora este constituita din mai multe componente numite simboluri si aflate in interrelationare. Ea este asadar un intreg iar simbolul este parte a acelui intreg. De exemplu, “Sunt inghesuit cu spatele la perete” se refera la trei simboluri evidente (eu, spatele meu, un perete) dar si la al patrulea (ceva sau cineva care ma inghesuie).
In “Omul si simbolurile sale”, Carl Jung observa ca intotdeauna intr-un simbol exista mai mult decat ceea ce este evident si ca indiferent cat de descriptiv ar fi simbolul, intelesul sau deplin ramane ascuns. “Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau chiar o imagine care in viata de zi cu zi ne poate fi familiar si care a dobandit conotatii suplimentare pe langa intelesul sau conventional si evident. Simbolul implica ceva vag, necunoscut sau ascuns.”
Este important modul in care ne raportam la un simbol. Steagurile nationale sau icoanele religioase pot avea un inteles cultural impartasit dar ceea ce le incarca cu semnificatie este conexiunea personala pe care o avem cu acestea. Chiar daca folosim metafore comune, la o examinare atenta se releva intotdeauna un inteles unic si personal. Simbolismul personal ne conecteaza cu istoria noastra, cu natura noastra spirituala, cu sentimentul destinului nostru si cu aspectele vagi, necunoscute sau ascunse ale vietii noastre. Cu cat mai mult exploram acest simbolism, cu atat mai mult se releva semnificatia sa si cu atat mai mult il putem folosi ca pe un ghid pentru optimizarea constientei si actiunii.
Utilizarea metaforei
Odata ce vei incepe sa recunosti metaforele pe care atat tu cat si ceilalti le folositi, le vei observa pretutindeni. De fapt este chiar “greu” sa “construiesti” o propozitie care sa nu “contina” o metafora “ascunsa”. Dar puterea de relevare a limbajului metaforic nu e totul. Noi gandim, judecam, luam decizii si ne bazam actiunile pe aceleasi banale metafore. Astfel ele ajung sa determine modul in care ne traim vietile si ce fel de vieti traim.
Daca consideri metaforele descrieri literale ale procesarilor inconstiente, ele devin poarta de intrare intr-o stare de constienta, intelegere si schimbare intensificata.
Sa luam ca exemplu “furia”. Ce fel de furie experimentezi?
Fierbi si apoi dai pe dinafara?
Ai un temperament feroce si incerci sa-ti inabusi
furia?
Iti descarci furia scotand-o din piept?
Procedezi cu totul altfel?
In primul exemplu furia este simbolizata de un fluid fierbinte. Deci raspunsul tau natural ar putea fi “raceste-l” sau “elibereaza aburul”. In cel de-al doilea exemplu furia este reprezentata de un oponent sau un animal salbatic, deci s-ar putea sa vrei sa “te aperi de el” sau “sa-l tii sub control”. In al treilea exemplu furia este considerata o greutate ce trebuie indepartata. Prin urmare, s-ar putea sa vrei s-o impiedici “sa se construiasca” sau s-o impiedici “sa se mentina asa de mult”. Actiunile pe care le intreprindem sunt compatibile cu metaforele pe care le folosim.
Folosim metafora atat pentru a da sens emotiilor noastre cat si pentru a compatibiliza emotiile celorlalti oameni si comportamentele lor cu propriul nostru mod metaforic de a vedea lumea. Ceea ce simtim ca ar putea face ei si sfaturile pe care le dam deriva in mare masura din propriile noastre metafore. Va puteti da usor seama ca daca metaforele a doua persoane contrasteaza puternic, atunci persoanele respective vor avea probleme in a comunica intre ele. De exemplu daca o persoana “mocneste” inainte de a “mustrului” pe cineva iar o alta “arde ca un fitil” si apoi vrea sa “treaca peste” incident, e aproape sigur ca cele doua persoane nu vor cadea de acord asupra modului de exprimare a emotiilor si vor ajunge probabil la conflict.
Metaforele pot deschide calea intelegerii si pot de asemenea inchide perspctiva acesteia. Ele pot elibera si pot limita. Ele dau si iau posibilitati. Pot fi instrumente ale creativitatii sau pot deveni o inchisoare autoimpusa...
Despre cum va puteti descatusa creativitatea si cum sa "deschideti poarta propriei inchisori" in articolul urmator...
_________________
|
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
