Psihologia pentru toti

Actor in propriul sau rol: histrionicul

In prima zi pare carismatic. Te vrajeste. A doua zi simti ca vrea sa te domine. Nu-ti convine. A treia zi deja te cam oboseste. Cine sa fie? Un individ cu personalitate histrionica.

Histrionul era un actor de comedie la grecii si romanii antici. Ulterior, termenul si-a extins sensul, desemnand un mascarici – actor sau nu –, lipsit de haz. Histrionicul este unul care se comporta teatral de dimineata pana seara si probabil ca si in somn. Prin tinuta, vorba si comportament, prin opiniile pe care le exprima si atitudinile pe care le afiseaza, cauta sa atraga si sa monopolizeze atentia tuturor.

Cand o atitudine nu mai da rezultate, se poate intoarce la 180 de grade, asa incat, pana reusim sa-l cunoastem, ne poate bulversa serios.

Cum recunoastem o personalitate histrionica

Cauta sa atraga atentia celorlalti. Nu agreeaza situatiile in care nu este in centrul atentiei. Mijloacele la care apeleaza sunt cat se poate de variate – toate cele pe care le are la indemana.

Tinuta va fi intotdeauna remarcabila prin ceva. Poate va fi extrem de sexy, de provocatoare, atunci cand persoana mizeaza pe forta ei de atractie. Dar poate fi compusa cu fantezie debordanta, atunci cand vrea sa uimeasca prin originalitate si nonconformism. Poate sa fie, pur si simplu hippie, ignorand rigorile vremii sau ale imprejurarilor.

Vorbeste tare, rade zgomotos – teatral, desigur – si face gesturi ample. Daca asa nu merge, sau daca imaginea pe care vrea sa si-o creeze nu este una bazata pe forta morala, poate afisa o atitudine vulnerabila, hipersensibila, induiosata, ranita.

Discursul sau este mai curand unul emotional, lipsit de precizie si de consistenta. In orice caz, nu acorda prea mare atentie contextului; isi vede de rolul sau usor incoerent, neproductiv, poate chiar fara legatura cu ceea ce se discuta si cu neraspunzand rigorilor impuse.

Dramatizeaza exprimarea emotiilor proprii, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Vrea sa creeze impresia unei sensibilitati iesite din comun, a unui temperament pasional, a unei personalitati puternice.

Cauta aprecierea si afectiunea celor din jur. La schimb, ofera admiratie neconditionata, afectiune, devotament. Daca nu i se raspunde pe masura, atitudinea sa va deveni exact opusa celei de pana acum: va detesta cu pasiune pe cel care i-a tradat sentimentele.

Personalitatile histrionice sunt cel mai des femei. Jocul seductiei si al inaccesibilitatii este binecunoscut barbatilor care nu inteleg unde au gresit, cum de s-au inselat asupra mesajului transmis.

Histrionic este seful care vrea sa faca din companie o mere familie, care pune mai presus de orice fericirea angajatilor dar ignora tocmai problemele lor esentiale. Organizeaza petreceri fastuase, ofera cadouri cu incarcatura simbolica, in vreme ce ei si-ar dori o marire de salariu sau degrevarea programului de munca. Daca ii reprosezi asta, vei fi ca un spin pentru el, se va considera tradat si va prefera ca, intr-un fel sau altul, sa nu te mai vada.

Histrionica este colega care ia cuvantul in sedinta ca sa exprime emotii, incantari, trairi intense, fara sa aduca nicio informatie utila. Iar daca i se va reteza brutal avantul, va parasi sedinta plangand si, in caz extrem, isi va da demisia, fara sa aiba perspectiva unui alt job.

Cat de fals e jocul histrionicului?

La urma urmei, nici nu este vorba despre un joc propriu-zis. Histrionicul intra in rol atat de bine incat nu mai are o alta identitate.El simte nevoia imperioasa de a se face remarcat, de fascina, de a subjuga. Altfel nu se simte in stare sa supravietuiasca. Nu este vorba neaparat de narcisim. El simte ca altfel nu se poate descurca in viata. Seductia este mijlocul sau principal de supravietuire, asa cum pentru altii sunt prudenta, persuasiunea sau poate violenta sau inselaciunea.

De aceea intalnim cele mai multe personalitati histrionice in mass media sau chiar in actorie, in avocatura, profesii a caror reusita se bazeaza intr-o masura pe seductie, pe inducerea emotiilor, pe manipulare psihica.

Dovada sinceritatii vine uneori in modul cel mai neplacut: prin tulburari somatice si disociative de genul durerilor puternice, al contracturilor, al amneziilor si paraliziilor temporare sau chiar lesinului.
Cat e bine si cat e rau in comportamentul histrionic?

Practicarea unor profesii este potentata de un oarecare spirit teatral. Este perfect daca actorul este actor doar pe scena, atat cat dureaza spectacolul. Un histrionic autentic, insa, nu are constiinta falsitatii sale, nu poate, la un moment dat, sa se intoarca in pielea unui personaj obisnuit, discret, echilibrat. El ramane tot timpul captiv intr-o moara de emotii extreme.

1.Devine obositor pentru ceilalti iar relatia cu el este una riscanta, disconfortabila, bulversanta.
2.Este nerealist si ineficient, concentrandu-se numai pe propriul lui spectacol si neglijand aspectele majore ale muncii sau vietii de familie.
3.Teatrul lui este o sabie cu doua taisuri. Intr-o prima faza, poate reuseste sa capteze atentia, sa farmece, sa seduca. Dar intr-o faza ulterioara, se va trezi abandonat, chiar ranit in sentimentele lui teatrale si, de altfel, cat se poate de sincere.

Cum sa ne purtam cu personalitatile histrionice

Recomandabil

Sa ne asteptam la dramatizari deloc rezonabile, disproportionate cu situatia reala. Drama se naste mai intai in mintea histrionicului, apoi este etalata cu risipa de mijloace. Nu este eficient sa-i cerem, pur si simplu, sa inceteze cu circul, pentru ca el nu considera deloc ca face circ. O sa fie ranit si o sa ne urasca din rasputeri.

In caz extrem, un histrionic al carui echilibru psihic este foarte serios afectat ar putea ca, in efortul sau de a atrage atentia si de se manifesta dramatic, sa recurga chiar la tentative de sinucidere.

Sa-i lasam din cand in cand, scena libera, sa se manifeste, dar impunand anumite limite. Nu trebuie sa-i reprimam total nevoia de spectacol pentru ca atunci, spectacolul sau doar isi va schimba registrul: din genial si stralucitor va deveni distrus, indurerat. Mai degraba am putea incerca sa punem la treaba inclinatiile sale. Cerintelor punctuale pe care o sa i le formulam trebuie sa le subliniem importanta si sa le acordam o nota formala de spectaculozitate.

Am putea sa-i cerem sa-si noteze anumite lucruri precise de-a lungul saptamanii si sa le expuna in sedinta saptamanala. Va fi absorbit de formulare si de importanta momentului cand toata lumea il va asculta.

Sa le aratam interes atunci cand comportamentul lor este, cat de cat, normal. Sa-i intrebam lucruri precise, sa nu le dam timp de divagatii si sa-i ascultam atent in momentul in care dau un raspuns util. Cu timpul, vor sesiza diferenta si vor intelege cum pot sa fie cu adevarat importanti.

Nerecomandabil

Sa picam in plasa seductiei lor. Vom fi foarte dezamagiti cand vom constata ca nu suntem decat sedusul de serviciu, dupa care urmeaza altul si iarasi altul. Ne va afecta respectul de sine si ne va complica inutil existenta. In context profesional, am putea sa ne periclitam situatia si modul de lucru fara sa merite. Cat despre viata particulara... nu se recomanda casatoriile sau alte angajamente pripite.

Sa ne bazam pe admiratia si devotamentul pe care ni le poarta pe moment. Din nimic, histrionicul poate sa gliseze brusc la polul opus. Trebuie sa fim realisti si prudenti.

Sa ne amuzam pe seama lor. Oricat ar fi de tentant sa detensionam atmosfera imitandu-i si caricaturizandu-le atitudinea, pentru ei aceasta ar fi o drama peste limitele suportabilitatii. Ar putea sa se razbune sau ar putea sa-si faca lor insile rau, luand decizii dezastruase sau chiar incercand, demonstrativ, sa se sinucida.

Poate ca cea mai inteleapta atitudine, ca sa nu aiba nimeni de suferit, este sa pastram o distanta rezonabila fata de personalitatea histrionica, asa incat sa nu fim afectati de fluctuatiile sale emotionale si nici sa nu fim vreodata siliti sa-i spunem vreo doua...

Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile" de François Lelord si Cristoph André, Editura Trei, 1998, 2003

Ati cunoscut sau cunoasteti astfel de persoane?
Cum va descurcati cu ele?

Am cunoscut pe cineva histrionic.
O persona de acest gen este nefasta pentru cineva care isi doreste putina libertate sau intimitate.
Persoanele histrionice sunt deosebit de posesive si obositoare, sunt actori desavarsiti, pot interpreta in orice rol.

Da, sunt personaje interesante Cunosc si eu persoane care au o doza de histrionism. Personal ma descurc foarte bine, in ideea ca stiu care le sunt nevoile si stiu sa stabilesc granitele intr-un mod cat se poate de clar dar fara sa fiu perceputa ca agresiva. Nu o fac de exemplu pe inabordabila ca pot fi raniti usor prin astfel de comportamente. Prin explicatii clare si obiective, fara echivoc (pentru ca in histrionismul lor se acunde si o mica masura de paranoidie) am reusit sa gestionez relatiile mele cu aceste persoane. Asa am reusit sa vad dincolo de latura comportamentala niste persoane cu adevarat valoroase.
Ceea ce vreau sa ilustrez este ca de noi depinde daca cineva este sau nu obositor pentru noi. Nu putem sa judecam pe altii in functie de structura lor de personalitate sau aspecte comportamentale, ca pana la urma noi luam decizia daca sa avem anumite persoane in jurul nostru.

Am intalnit un caz cand cineva a avut o relatie de prietenie cu un personaj histrionic, nu i-a convenit de la bun inceput anumite aspecte, nu a zis nimic, nu a stabilit granite, absolut nimic pana cand nu a mai rezistat si a rabufnit. Mai grav a fost ca a inceput sa-l blameze pe acel personaj histrionic pentru toate neplacerile acumulate in timp.

Istericii sunt cu totii cicalitori si pisalogi pentru ca nu-si pot suporta propria inferioritate. Si cum nimeni nu poate iesi din pielea lui si nu poate scapa de sine insusi, se vad pe ei insisi peste tot, se intalnesc cu propriul lor spirit rau pe toate cararile si acest fenomen se cheama nevroza isterică.

"Sentimentele de inferioritate sunt de regula sentimente de calitate inferioara, ceea ce nu constituie doar un joc de cuvinte. Nici o realizare tehnica sau intelectuala din lume nu poate compensa proasta calitate a sentimentelor /../. Istericul nu vrea si nu poate sa admita ca este asa cum este, nu-si poate tolera pacatul si nici n-ar putea accepta sa fie comis. Si nu se da indarat de la nicio autoamagire pentru a fi crutat de privelistea propriei persoane" (C.G. JUNG)

Nu le ramane decat sa isi infrunte proprii demoni.

In acelasi sens, K. Horney observa pe buna dreptate ca nevroticul este in permanenta "avid" de afectiune, dar ca aceasta foame nu este niciodata satisfacuta. Foamea de hrana mentala si emotionala se manifesta la fel ca foamea fizica.

Unul dintre factorii fundamentali ai comportamentului nevroticului este acela ca el nu poate asimila afectiunea care ii este aratata de ceilallti. Refuza s-o accepte sau o depreciaza, in asa fel incat i se pare neplacuta sau lipsita de valoare de indata ce a obtinut-o. Asa cum unii oameni nu au rabdare sa mestece mancarea reala, tot asa ei nu acorda suficient de mult timp pentru "a mesteca" hrana mentala.

Aici iti dau dreptate , am cunoscut pe cineva care avea aceste simptome foarte evidente.

Intotdeauna e loc de mai bine, dar, din pacate, se poate si mai rau. In acelasi sens, K. Horney enumera, pe langa nevoia nevrotica de afecţiune şi aprobare, si
alte nevoi nevrotice:

• Nevoia de un partener care să ia în grijă subiectul;
• Nevoia nevrotică de a se mulţumi cu puţin;
• Nevoia nevrotică de putere;
• Nevoia de a crede în omni-potenţa voinţei;
• Nevoia de a-i exploata pe ceilalţi şi de a profita de ei cu orice preţ;
• Nevoia de apreciere socială şi de prestigiu;
• Nevoia de a fi admirat pentru sine;
• Nevoia reuşitei personale;
• Nevoia de a suferi de unul singur.

.

AVEŢI TRĂSĂTURILE UNEI PERSONALITĂŢI HISTRIONICE ?

1. Privirea celorlalţi este un excitant pentru mine.
2. Câteodata mi se reproşează că "joc teatru".
3. Mă emoţionez uşor.
4. Îmi place la nebunie să seduc, chiar dacă n-am de gând să merg mai departe.
5. Pentru ca ceilalţi să te ajute, înainte de toate trebuie să fie vrăjiţi de tine.
6. Într-un grup, dacă nu îmi acordă toată lumea atenţie, de îndată încep să nu mă mai simt în largul meu.
7. Mi se întâmplă adesea să mă îndrăgostesc de persoane distante sau inaccesibile.
8. Câteodată mi se spune că mă îmbrac prea excentric sau provocator.
9. Când mă aflu într-o situaţie neplăcută, mi s-a întâmplat să leşin.
10. Mă întreb adesea ce efect am asupra oamenilor.

Pai si cunosc pe printesa din Ivory Castle,lovita crunt de HPD,cica acuma s-ar fi maritat insa rangul nu il mai stiu.

Da , mai toate femeile frumoase au cate un gram de istorie fie ca sunt prientesr , actriye sau manechine.
Am ajuns la concluzia ca o femeie frumoasa e si putin isterica deoarece doreste sa atraga privirile si sa fie admirata indiferent de context.